La început de drum

Vă mulțumesc că-mi sunteti alături.

Ce veți găsi aici?

Divagațiile unui iubitor de cuvinte.

Idea care a dus la crearea acestui blog s-a născut pe când citeam volumul nouă al Filocaliei. În alte părți de lume Filocalia este cunoscută sub numele său grec de φιλοκαλία (in greaca veche: “iubirea de frumusețe divină” sau “iubirea de virtute”) sau, in engleză, Philokalia. Filocalia este un tratat de invățături menit să ne ajute in a (re)descoperi sensul, să ne trezească din amorțeala robotei zilnice. În rătăcirile mele pe cărările Filocaliei, cărări înmiresmate de cuvinte grele ca paftalele boierești, cum ar fi obârșie, închinat, liniștire, trezvie, și altele, am simțit cum unele dintre acestea parcă luminau așezări sufletești create inainte de vreme, locuri adânci și line, pătrunse de dor. Iar aceste cuvinte însiropate si luminătoare erau toate cuvinte din româna veche, cuvinte rar întâlnite în limbajul nostru de zi cu zi.

Și apoi, melancolia. Simțită in coșul pieptului, ca un preaplin de dragoste neînțeleasă și neîmpărtășită. De obicei, incărcătura emoțională a cuvintelor vine din trecut. Înțelegem dragostea după ce am iubit si am fost iubiți. Înțelegem ce înseamnă ura nu din DEX ci după ce am urât și am fost urâți. De unde atunci această tristețe îmbucurătoare stârnită de vechi cuvinte, numai rareori  întâlnite in petrecerea mea prin viață?

Întâmplător, tristețea cea îmbucurătoare ori fericita întristare,  xαρμολύπη, charmolypê, este o stare sufletească prețuită in tradiția creștin ortodoxă ca fiind un indicator pe calea călugărului înspre desăvârșire. Este o stare pe care omul de rănd o poate înțelege petrecând în tăcere în prezența unei icoane ortodoxe, a unui copil dormind ori a unei priveliști de o frumusețe copleșitoare. Sunt și alte echivalențe senzoriale ale acestui sentiment, cum ar fi gustul unei cafele italiane dolceamero.

Am încercat să explic această idee fiului meu in vârstă de zece ani. I-am spus că vreau să împart cu alții pasiunea pe care o am pentru cuvinte și mai ales pentru puterea miraculoasă a cuvintelor de a ne ancora în prezent, în simțire, de a ne trezi și că vreau sa crez un loc [mai degrabă decât un blog sau un sait] unde iubitorii de cuvinte se pot întălni înspre mai buna înțelegere, învățătură, și împărtășire a cuvintelor. Și l-am rugat să îi dea un nume.

Iar el l-a numit “Puterea Tristeții”.

Cu un companion bun drumul pare mai scurt. — Izaak Walton